Dragă bebelușule,

Știu că încă nu m-auzi prea bine,
dar eu cred în tine, cred în mine,
cred în conexiunea această interioară și nepământească dintre noi.

Știu că ai venit pe lumea-aceasta
ca un mic meteorit,
ca o săgeată,
cu ținta de a-mi atinge inima.

Până-n străfundurile ei.

Mai știu că ai fost mic, neajutorat, ud, vânăt, fără ochi aproape;
iar după aceea- cu o viteză nebuloasă a planetei, ai început:
să sugi la sânul meu,
să-ți miști degețelele,
să-ți întinzi piciorușele,
să dormi pe burtică.

Apoi te-ai așezat în funduleț.
De-a bușilea-i pornit,
fără temeri, făr’ de ezitare.

Unde te duci? Așteaptă-mă!…
Ai început c-un pas, apoi doi,
până am renunțat a număra.
Ai mers legănat ca un titirez,
Iar eu râdeam cu mii de lacrimi

Căci nu știam, dar nu știam
că de aici începe
o nouă lume
a explorării și nevoii
de libertate 
de tine singur 
Care să le atingă, să le muște,
să le descopere.

Am rămas înmărmurită
Sunt încă acolo
Între cei patru pereți
Cu-n pătuț lângă mine.
Dară tu …
tu-ncepi lumea s-o cunoști.

Eu încă mă țin de tine,
Uneori te mai întorci
Să te asiguri că-s acolo,
că-ți fac cu ochiul sau zâmbesc.

Sunt acolo, bebeluș,
Un an de tine cu atâtea grele încercări
Azi se transformă-n rai de clipe
în cutie de-amintiri păstrate.

De ce crești repede? De ce te schimbi?

Cu drag,

A ta mamă