20 de gânduri de mamă

Tu să fii drept. Să țâșnești din pământ așa ca un copac. Să rămâi vertical. Să te duci mereu în sus, nu în jos, copile. Să vrei mereu să atingi deasupra.
Tu să iubești. Să nu-ți fie frică de slăbiciuni. A fi vulnerabil și a arăta asta e, poate, cea mai frumoasă luptă cu tine însuți, copile.
Tu să citești. Să citești mereu, mereu, mereu. Ce simți tu și ce vrei tu. Să cunoști, dragul mamei. Citește când ești trist, când ești fericit, e o terapie mai bună si mai de lungă durată decât viața însăși.
Tu să păstrezi mereu loc în inimă pentru orice om din viața ta. Locuri mai mari și locuri mai mici. Tu singur, copile, să alegi pe cine ții acolo și pe cine dai afară.
Tu să faci ce simți.
Tu să nu-ți lași toate deciziile călăuzite doar de sentimente.
Tu să alergi, să călătorești, să dai din ce ai.
Să faci sport, copile. E sănătate pe pâine. Alege ceva ce-ți place mult și fă-o cu trupul și cu inima.
Tu să mănânci ce vrei copile și să știi singur unde ți-e măsura, unde ți-e echilibrul. Așa și la oameni. Să știi să-i miroși pe fiecare. Căci unii-s buni, alții, mai puțin.
Tu să vezi lumea așa cum e, chiar dacă vei găsi și pete.
Tu… să înveți de la mâini. Să înveți de la ochi. Să înveți de la gură, picioare și de la urechi. Să nu-ți fie rușine cu nimic ce ai primit.
Tu.. să știi, dragul mamei, că toate în viață se-ntâmplă cu un motiv, oricât de mediocru ți-ar părea.
Tu să plângi. Singur în cameră. Sau cu cineva lângă tine, și mai bine. Dar să nu ții in tine. N-ajută cu nimic.
Tu să guști și să faci din și de toate. Apoi, vei ști, care-s pentru tine și care… nu.
Tu să nu-ți cauți dragostea vieții tale, între oameni nu prea există perfecțiune, când o să fie, o să vie totul de la sine.
Tu… să-ți legi prietenii de suflet, să mergi întotdeauna întâia oară pe încredere.
Tu… să nu uiți de mama, de tata, dă-ne un mesaj uneori, chiar și de-i gol.
Tu… să conduci pe drumuri și în viață liniștit. Cumpătat. Destinația e aceeași, întotdeauna. Cine vrea să te aștepte, o să te aștepte.
Tu… să fii tu. Nu să rămâi așa cum ești, chiar de ești mai mult decât minunat, ci să crești, să prinzi ramuri, flunze și flori. Să fii un ghiocel în iarnă. Un cireș în primăvară.
Tu… să citești toate acestea așa… cam pe la 20 de ani. Să mai scrii încă pe atâtea. Să zâmbești. Și dacă vrei, să le păstrezi undeva, bine de tot.