10 lucruri pe care le-am făcut azi cu el și m-au salvat de la anxietate, panică și gânduri urâte

Azi am stat cu Mic acasă. L-am convins și pe Om să stea. Bun, zis și făcut. Hai că ne descurcăm noi cumva, om vedea (în condițiile în care trebuia să lucrăm amândoi de acasă). Cum a fost ziua noastră, ce am făcut și mai ales cu prea plinul cu care rămân după azi, vă povestesc aici.

Unii nu vor să vorbeasca despre. Eu de regulă vorbesc despre realitate, altfel aș simți că mă anulez, că nu am identitate. Oricum e ea, în orice forme, cu rele, cu bune, cu și mai rele, așa e constituția mea. Nu am cum să nu vorbesc despre realitate. Dacă nu vorbesc despre ea, nu simt că sunt pe deplin onestă cu mine însămi.

Așadar, enumăr zece activități pe care azi le-am făcut împreună cu Marc, baiețelul meu, în vârstă de doi ani și patru luni, dar și toți, în familie. La sfârșitul zilei, acum, când vă scriu și trag linie, sunt bine, sunt sănătoasă și mai ales, plină de lucrurile acestea mici care pentru mine înseamnă mult. Poate si pentru voi, poate le puteți încerca, cine știe.

Am colorat cu el. Da. Lui nu îi place atât de mult să coloreze sau pur și simplu momentan nu este încă atras, așa că am făcut-o eu. În schimb, îi place tare mult să mă privească atunci când colorez. Credeți-mă, e relaxant, e eliberator, e bine. Te face să te simți copil și, cred, în siguranță.

Am citit în miez de zi. Noi de obicei citim doar înainte de somn. I-am citit pe voci. Îi place mult, iar pe mine mă face să mă simt tare haios. Apoi, l-am învățat câteva cuvinte noi din povestea citită.

Citim și apoi lipim cuvinte noi, îi place mult

Am dormit cu el la prânz. Am închis tot, nu am mai vrut să citesc nimic alarmant, mi-am setat o limită de informare. A fost bine, am dormit lângă puiul meu și a fost mai mult decât bine.

Am dat muzica tare de tot și am dansat. Am învățat că lumea e a mea, orice ar fi și că depinde de mine cât de tare dau muzica, cât de mult contează dacă știu să dansez sau nu. Căci, important e să dansez.

I-am spus despre virus. Că vom sta mai mult în casă, că este periculos pentru noi toți. Pentru mami, pentru tati, că dacă o să avem grijă și ne păstrăm în siguranță, va fi bine. Ne-am jucat în chiuvetă cu apă și cu săpun. Săpunul era Eroul Salvator Albastru. Mânuțele lui erau Micuțele Bacterici. Salvatorul Albastru le trimite pe Planeta Somnului pe Micuțele Bacterici.

Am râs. Am râs tare. Fără motiv.

L-am pupat și l-am ținut în brațe pe copilul meu. Știu că e ceva ce facem zilnic, dar azi, azi am vrut să simtă mai mult. Să simtă că sunt aici, orice ar fi.

Am câteva cărți cu activități pentru el. Ne ajută mult în această perioadă ca să nu ne plictisim. Astfel, am spart baloane cu degețelele și mi-a spus că îi place tare mult de Ariel, Mica Sirenă.

Marc numește animalele de la fermă și ce fac ele

Care este piticul trist? Vorim despre emoții.

Am stat împreună. Am mâncat toți la masa pitică a copilașului, stând pe jos noi, pentru că nu avem suficiente scaune mici. Ne-am jucat cu animăluțe din pluș joc de rol. Omul a fost Peppa Pig, eu Pinguinul, Marc – pisicuța balerină.

Ne-am organizat astfel încât fiecare să își facă și treaba. Eu am avut apeluri, vize anulate, proceduri consulare, emailuri, care au durat cam două-trei ore. Omul a preluat sarcinile ca să le pot face liniștită. Apoi am făcut cu rândul, încât să poată lucra și el. În echipă e cel mai bine. Chiar ne-a ieșit.