Da, ziua mea, și am zis-o: merg la film. Merg la film și o târ/scot din casă și pe prietena mea bună, fără prichindel. Rezolvăm cu domnii tați, punem ochii de cațel amărât și aia e. Să stea ei cu picii doua-trei ore, că nu se iscă incendiu-n sat. 


Și am comis-o. Nu mai văzusem ecran de cinema din timpul sarcinii, ceea ce mi-a amintit de o pățanie pe bune, de acum câțiva ani, când n-aveam soț, n-aveam nici pui de om, eram zveltă și frumoasă de nu ratam nici o oglindă, nu-mi mai încăpeam în mine de păun ce eram. Așa că am ajuns la București, pentru prima oară la un cinematograf, la invitația unuia dintre amicii mei de dragoste de la acea vreme. Toate bune și dragute (să nu le zicem chiar frumoase, că ne-ntindem), vine domnișorul, eu cu palmele ude, cumpărăm bilete, ia și popcorn și suculeț și tot ce vrei și ne așezăm în așteptarea filmului (nici nu mai știu ce film, de vină sarcina, am rămas cu discrepanțe mari în memorie, he-he). Și începe prima reclamă. Eu, încântată nevoie mare, cu dinții până la urechi: “auzi, dar parca nu era ăsta filmu’, mamă dar ce fain e, hai că-mi place, uite-așa și pe dincolo….” și turuiam ca moara stricată-n camp. Domnișorul deja avea sudori pe frunte și nu știam ce se întâmplă, că mie una nu-mi era deloc cald cu aerul condiționat din sală. După minute bune de discurs excitat de cât de bun e filmul și că nu mă așteptam, mi-o trântește: “știi… că… au fost doar trei reclame pânâ-acum, nu? Așa e la film… încep mai întâi reclamele…” și mai avea puțin până-și dădea și trei peste față. Palme, bineînțeles. Eu?! Unde să intru? Că-n pământ n-aveam șansă, sub scaun, poate, era o variantă să mă scurg. […]Una peste alta, a fost prima și ultima întâlnire cu domnișorul. Eu eram toată un ghem de emoții sucite, dar l-a afectat lipsa mea de …? De nu știu ce și nici nu mai contează. 


Cu toate că a trecut un an și puțintel de când n-am mai trecut prag de cinematograf, că deh (bebe), m-am simțit minunat. Am savurat clipele ca și cum aș fi stat întinsă pe șezlong în fața Mediteranei. Ne-am bătut joc de corpurile noastre cu popcorn și de toate bazaconiile și… Bradley e și el de savurat. A jucat intens, își îmbracă personajul întru totul, nici n-avea cum să dea greș, fiind și regizor. Lady Gaga, o surpriză. Foarte bine interpretat rolul, vocea amândurora se contopește, încât primul lucru pe care îl voi face după ce termin băița și alăptatul piciului, va fi să mă servesc cu o porție de ei în căști. Vă las aici să vă faceți o idee: https://m.youtube.com/watch?v=sWxK1_umdCs 


Nu vă zic mai multe, mergeți și vizionați filmul, recomand pentru :

  • – mămici neieșite demuuult (ca noi);
  • – proaspăt lovers;
  • – pasionați de muzică; 
  • – oricine care vrea să vadă un film bunicel. 


Spun bunicel, întrucât finalul a fost destul de previzibil (părere strict subiectivă), l-aș fi văzut puțin altfel. Cu toate că e romance, nu e deloc siropos, se centrează pe alte aspecte interioare, psihice și emoționale. De urmărit trăirile lui Jackson Maine (Bradley Cooper). De gândit la era în care trăim și care totuși ajunge să ne domine, chiar dacă noi suntem cu totul altceva (Ally – Lady Gaga) .

P.S.: Am lipsit pentru prima oară patru ore de acasă. Când am deschis ușa, micul a dat într-un râset de i se umflaseră obrajii, urmat de plânset după doamna T (știți voi cine). M-a iubit continuu până la nani, iar eu m-am simțit o stea.

A star is born. Cu acest copil cu ochi de caramele, mă simt o stea pe scena vieții.

Cu de toate ce vreți voi,

K.

fb-share-icon0