Scriu cu suflet, din suflet, pentru suflet. Scriu pentru mame, despre mame, despre a fi mamă și tată.

Scriu despre mine și despre puiul meu de om, Marc, singura perfecțiune pe care am reușit să o creez fără de cusur în viața aceasta.

Scriu despre trăiri și despre părinți. Cu dureri, fericiri, amintiri, experiențe. Dacă simțiți nevoia uneori de a vă regăsi, de a vă liniști, de a vorbi, vă aștept în căsuța mea.

Aveți grijă. Călcați direct pe suflet aici. Faceți-o usurel, că mă doare. Nu dați buzna pe ușă, că poate mă sperii, scuturați-vă bocancii de noroi la ușă. Vă rog. Sunt mai multe camere, intrați în fiecare, stați cât vreți voi, cât simțiți, cât aveți nevoie, cât vă dorește inima. Accept orice, și critici și îmbrățișări, căci toate ne învață.

Scriu, scriu, scriu, ca să iasă tot ce am trăit, iubit, durut în viață. Scriu pentru voi. Pentru copilașii noștri. Pentru oameni mari și oameni mici. Pentru tine, care te regăsești. Când pleci, nu uita să-mi zâmbești.

Cu sinceritate,

K.

Și acum…câteva detalii birocratice:

Sunt Karina Simion, am 28 de ani frumoși foc, lucrez în prezent în cadrul unei instituții diplomatice unde vorbesc limba spaniolă, fiind limba mea de suflet. Uneori… gândesc în ea! Așa am ajuns. Și ma bucură enorm acest fapt.

În ceea ce privește domeniul profesional, am facut de toate, de la vânzătoare la butic, la profesoara de limba și literatura română.

Iubesc gramatica română și literatura română și universală. Iubesc țara această frumoasă, oamenii ei, iubesc Bucureștiul care m-a metamorfozat frumos. Mai iubesc copiii, cărțile, pisoii, înghețata în toate sortimentele posibile, vinul, rochiile, călătoriile oricând și oriunde, dragostea, îl iubesc pe al meu om și pe-al meu pui de om.

Dar haideți mai bine să povestim despre ce vreți voi să știți… citiți Micul Marc și vă veți da seama.