Firul care mă ține legată de copilul meu zi de zi, de la un capăt la celălat al lumii

Plecase cu tatăl lui înspre casă. Așa că mi-am luat la revedere de la el și i-am spus că ne revedem în câteva ore, timpul pe care l-aș fi lipsit.

Și am dat să plec. Am început să fac câțiva pași. Ceva mă făcea să-mi întorc pașii, corpul, gâtul, capul, ca și cum era acolo un magnet care mă striga, care mă atrăgea. Inexplicabil. Dar o mamă întotdeauna simte. Și am făcut-o. M-am întors. Și l-am văzut pe el. Puiul de om. De mână cu tatăl lui, dar întors aproape tot, făcând cu mâna. Și mi-a făcut cu mâna câteva minute bune, până s-a terminat strada și ei au făcut la stânga și nu s-a mai văzut, dar eu am simțit cum firul dintre noi s-a lungit și a făcut și el la stânga și iar s-a lungit.

Acest fir infinit. Firul dintre o mamă și copilul ei. Și atunci am realizat că nimeni, nicicum, nicicând, niciunde, nu poate rupe, tăia, călca în picioare firul ăsta. În el pulsează nu doar venele de sânge, nu doar genele la fel, nu doar aceeași bucată de carne din care cel mic s-a înfruptat din cel mare, ci viața însăși. Firul. Copilul meu făcând cu mânuța. Inima care bătea. Pe pariu că bătea și inimioara lui.

Cât de puternic este să ai prilejul să simți așa ceva în viața asta. Cât de binecuvântat te poți simți. Să știi că între tine și copilul tău e ceva atât de fragil și firav, în fond, un fir, dar pe care nici bestiile lumii nu îl pot roade sau despica.

Și, vă rog, lăsați-mă să văd povestea fericită până la capăt. Să nu credeți că nu știu că la un moment dat, copilul meu va trage mai tare din fir, poate chiar va vrea să îl rupă.

Dar mai știu ceva. Se va călca mult pe firul ăsta. Uneori poate chiar eu voi vreau să-l rup cu dinții, fără să spun nimănui, în acele momente de groază. Se va trage de el de o parte și de alta. Și unii vor veni să-l taie cu foarfeca ori fierăstrăul. Dar firul va rezista. Chiar de la un moment dat îl voi crede rupt în două, va continua să existe dincolo de tot ce e lumesc.

Imposibil de văzut, imposibil de atins, dar atât de simțit între o mamă și copilul ei.

Firul.

De păr

De geană

De mână

De inimă

Care n-o să moară niciodată.

Cum ar putea muri o așa legătură eternă? Spuneți-mi, cum?

Credit foto: unsplash.com

fb-share-icon0