De fiecare dată când lovești un copil, lovești șansa de a fi un părinte bun

Am văzut azi o mamă care a smucit un copil, apoi l-a tras de păr și l-a ciupit de mână.

Spun din capul locului că intenția mea nu este de a critica mama, a o absolvi de vină sau de a face pe cineva să se simtă și mai groaznic.
Și mai spun ceva: să comenteze primul cel curat complet.

Acestea fiind spuse, vreau să las scris aici doar atât:
De fiecare dată când vei ridica mâna să-ți lovești copilul, gândește-te că ridici pumnul la tine. La părintele bun care ai putea fi.

De fiecare când îți vine să îl strângi de mână, să îl tragi de păr, să îl scuturi, privește-ți copilul înainte. Stai 2 secunde doar și privește-l. Poate micimea lui îți va opri furia imensă.

De fiecare dată când îți vine să îl ciupești, să îi dai “doar o palmă la fund” sau să îl tragi de urechi, gândește-te că toate acestea provoacă durere, ultimul sentiment din lume pe care ai vrea să il provoci copilului tău.

De fiecare dată când ridici mâna, gândește-te la fiecare mângâiere pe care i-ai oferit-o copilului tău. La fiecare mângâiere pe care ți-a oferit-o el, la rândul, înapoi și gândește-te la copilul care ești și ai fost și tu.

Știu că ai fost rănită și tu.
Știu că ce ți-a făcut mama sau tata a durut.
Și știu că nu înțelegeai de ce. De ce ție. De ce mami și tati fac asta.
Iar pentru cei care au cunoscut neguri și mai adânci precum
Lingura din lemn
Furtunul
Cureaua
Și altele
Acum nu mai înseamnă “pe vremea noastră”.

Pe vremea noastră, se făcea așa.
Haideți să ucidem cu sânge rece acele vremuri.
Haideți să le lovim doar pe ele.
Și atât.
Nu pe copiii noștri.
Nu, nu pe ei.

Pentru că astăzi avem șansa la informare, la vindecare, la a alege, la responsabilizare, la a cere ajutor.
Dacă nu o facem pentru noi, să o facem pentru ei –
Pentru că niciun copil de pe lume nu merită să simtă greutatea unei palme sau cruzimea unui pumn venite din partea omului pe care-l iubește cel mai mult pe lume: părintele său.

 

* În România, unul din doi copii este supus unei forme de violenţă fizică, emoţională şi sexuală, în vreme ce 41,5% dintre copii trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, 6 copii dintr-o mie mor înainte de a împlini un an de viaţă – sunt cifre extrem de crude transmise de „Salvaţi Copiii”.

În România, deşi interzise prin lege încă din anul 2004, abuzul şi neglijarea continuă să fie fenomene prezente în viaţa copiilor. Fenomenul violenţei fizice se menţine la un nivel ridicat. În 2021 , 46% dintre copii afirmau că sunt bătuţi acasă de către părinţi şi 5% de către cadrele didactice, ca parte a procesului de disciplinare, în timp ce 20% dintre părinţi considerau încă pedepsele fizice drept un mijloc corect şi adecvat de educare a copiilor. (Sursa)

Credit foto: pexels.com

fb-share-icon0