Mărturisirea unei mame

Am vrut într-o zi să fac ceva ce nu mai făcusem niciodată
Eu știam că nu pot spune nimănui
Și atunci m-am așezat în fața ta
Jos,
Pe podea.

Si-am vrut cumva să mă spovedesc la tine
Iartă-mă.
Pentru că te-am lăsat atunci pe pat plângând și am plecat din cameră
Simțeam că nu mai pot.
Pentru că te-am forțat să mănânci
Simțeam că e nedrept.
Pentru că m-am pierdut cu firea și am devenit furioasă
Simțeam că e prea mult.
Pentru că am obosit și am simțit că nu sunt fericită
Dar nu avea treabă cu faptul că sunt mamă
Avea treabă cu faptul greșit
De a crede și a simți
Că sunt de neajuns.

Iartă-mă.

Tu nu mi-ai spus nimic,
Pentru că nu mă auzeai
Eu vorbeam în gând
Și atunci am făcut ceva –
Te-am privit,
Tu te-ai ridicat și
Cu mâinile
Tale
Mici
Mi-ai ținut fața în palme.

Ce proastă sunt
Am știut atunci
Că tu nici măcar nu ținusei minte
Tu nu ținusei supărare,
Pentru că un copil iartă în secunda următoare
El doar prin iertare iubește
El nu știe cum e
Și nici nu poate
Și nici nu vrea
Să țină în el ceva
Ce inima i-ar frânge –
Neiertare.

Iartă-mă
Și mi-am dat seama că în toate zilele acestea ce au trecut
În anii ăștia adunați
Mie mi-a fost frică să îți spun
Tot ce țineam în mine
Credeam
Că tu o să-mi pleci de lângă suflet

Și de aceea nu am spus nimic.

Așa de rău făcut-am
Căci am adunat în mine
Bucăți de nefericire

Și-mi cădeau din buzunare
Și nu mai știam unde să le ascund
Până azi
Când tu mi-ai găsit una pe jos
Și mi-ai adus-o în palme

Mami, ți-a căzut o bucată pe jos.
Mi-era rușine și nu știam cum să o iau
Tu ai făcut ceva mai simplu
Ai băgat-o-n coșul de gunoi

Și tot zâmbeai
Gata, mami, am aruncat-o.

Eu nu știu cine ți-a dat ție puterea de a ierta și de a fi atât de bun,
Dar
Eu știu că am fost nefericită pe nedrept cand aș fi putut pur și simplu
Să mărturisesc.

Aș fi înțeles mai multe
Simple și mărunte
De la tine.

Că iubirea nu se exprimă doar la iertare,
La neiertare,
E mai mult decât atât
Poate seamănă cu ceva ce ai făcut tu azi cu mine
Mă ascultai chiar dacă nu mă auzeai.

————
Am scris aceste rânduri pentru a va încuraja să dați afară din voi orice gând de vinovăție, așa că dacă simțiți că e ceva acolo înăuntru la voi ce vă face să fiți nefericite mame, spuneți-o pur și simplu. Puteți să lăsați ce simțiți scris aici, eu vă ascult.

Credit Photo: istockphoto.com