Mă pierd de tine și apoi mă pierd pe mine

Și respir
Și mai iau o dușcă –
De aer
De dogoare
De noi amândoi undeva într-o poză:

Îmbrățișați,
Aruncați unul peste celălalt,
Ceva ce nu o să mai fie
Căci între noi s-a decupat cu foarfeca,
S-a turnat beton încins,
S-au făcut săpături
Sau poate cred,
Că între noi
Crăpat-a cerul.

Eu pe o parte a pământului
Tu pe cealaltă
Nu mai știu încotro să mă duc
Și simt doar aerul în nări străpungând
Și-n inimă un fel de cuțit ce scorojește.

Nu mai știu cine suntem noi doi
Mă pierd de tine și apoi mă pierd pe mine –
Parcă-mi amintesc prin aburi că odată parcă nu demult
Eram străini,
Colegi,
Prieteni,
Amanți,
Iubiți,
Un cer legat pe din două cu pământul
Și-n cele din urmă ieșirăm părinți.

Mă pierd de tine și apoi mă pierd pe mine
Cu furie,
Cu dragoste,
Și neputințe.

Ce-i mai rău?

Să nu știi dacă mai iubești
Sau să nu mai iubești deloc?

Mă pierd.