Fotografiile lor acum, amintirile tale mai târziu

Deschide-ți telefonul.
Deschide galeria.
Știu. Știu ce e acolo. Zeci, sute, mii. De fotografii. Cu puiul tău. Cu voi.

Acele 9 luni. Le-ai memorat pe toate în amintiri într-un pântec ce creștea încet, abia de-l observai, dar la final nu mai puteai să mergi. Îl tot pozai, ca să-ți aduci aminte.

Apoi mic. Mic de tot. Ți-era frică să nu declanșezi blițul, să nu sperii minunea.

Ai încercat să îl prinzi când a zâmbit prima oară.
Când dormea pe burtică, în cea mai frumoasă poziție a unui bebeluș.

Apoi când mânca el singur, cu degețelele, cu fața plină de sos.
Apoi când râdea.
Apoi când dormea pe tine.
Chiar și atunci când se juca-n lumea lui te-ai dus undeva prin spatele lui, doar-doar, l-oi prinde-n momentul ăla.

Atunci când a făcut primii pași.
Când a pictat.
Când dormea sucit, cu picioarele-n sus, cu părul transpirat.
Când a început să mănânce din tort până să sufle în lumânare.
Când s-a mocirlit prin băltoace.

Pur și simplu i-ai făcut nu mai știi câte fotografii, de parcă ai fi putut să îl ții tii cumva la fel de mic prin ele, mai aproape de tine atunci când sunteți departe.

Genele.
Mânuțele.
Ochii.
Un chip de copil și pentru tine era cel mai frumos chip de pe lume.
Pentru că asta e un copil pentru părintele lui, pentru mama lui, cel mai frumos copil din lume.

Spune-mi, zău, arată-mi tu, arată-mi un singur telefon de părinte care să n-aibă în el prea multe fotografii cu al său copil, cu ai săi copii.

Da, recunosc. M-așezam uneori lângă oameni prin metrou și le priveam telefonul. Zâmbeam când vedeam un chip de copil în el.

Acum la fel zâmbesc. Dar acum știu și ce înseamnă asta.
Știu ce înseamnă să ai un chip de copil pe ecranul telefonului tău.
Pe ecranul calculatorului tău.
În rama de pe biroul tău.
În tabloul de pe peretele camerei tale.
Știu, crede-mă că știu.

Și o să-mi dați dreptate.
Dacă e ceva ce nu o sa regretăm niciodată ca părinți, atunci aceasta e să prindem cât mai multe momente din ei, din noi, din împreună.

Peste ani, da, peste ani, o să vă usture mâna să țineți fotografiile cu voi în mână și să le priviți, pentru că dorul o să mocnească prea tare în voi.

În articol, vă arăt unele dintre cele mai frumoase fotografii ale noastre, făcute de o echipă de fotografi părinți, tare talentată, LittleSunshine Studio. Nicoleta și Bogdan au împreună trei copilași și inspirați de aceștia, aș spune mai degrabă și din prea mult drag și dragoste, au simțit să creeze acest studio unde ei fac fotografii: de la ședințe pentru proaspăt născuți, la fotografii de maternitate, copilași, cu ocazia unor evenimente unice, dar și ședinte în aer liber sau fotografii compuse digital (uitați-vă la ele, sunt geniale!).

LittleSunshine Studio sunt membri ai asociației Newborn Photographers și o parte din fotografiile lor cu bebeluși au fost distinse la concursuri internaționale (AFNS Awards și Baby Photo Awards). Noi ne-am simțit efectiv ca la noi acasă cu ei, Bogdan este atât de răbdător și vă spun sincer, cel mai mult mi-a plăcut la ședința noastră că am avut libertatea completă de a fi noi.

Uitați ce a ieșit!

Și vă îndemn să le faceți și voi cât mai multe fotografii puilor voștri, să vă faceți mereu.

Pe LittleSunshine Studio îi găsiți pe pagina lor de Facebook sau aici. Cu drag!

PS: Voi aveți vreo fotografie de suflet? Care-i cea mai frumoasă fotografie a voastră?