Când tu te-ai născut

Când tu te-ai născut,
N-am mai simțit durerea 
Unui travaliu și a unui timp încet-

Când tu te-ai născut,
N-am mai simțit că sunt făr’de folos,
Rea sau a nimănui.

Când tu te-ai născut

N-am mai simțit ieșire la libertate,
Dor de a fugi în lume,
Dar ce mai contau, atunci?

Când tu te-ai nascut

Cred că, pentru o secundă, n-am mai simțit nimic.
Poate, ușurare.
Poate toată frica de pe pământ,
Poate toată durerea ce a ieșit din mine,
Poate toate emoțiile explodând deodată,
Poate iubire.

Când tu te-ai născut 
Nu m-am mai simțit eu. 
Eram cu totul alta și altcineva:
Eram omul tău,
stâlpul tău, 
hrana ta, 
pielea ta, 
îmbrățișarea ta. 
Eram totul tău.

Când tu te-ai născut 
N-am mai simțit nici cerul, nici pământul,
Nici iarba și nici stelele.

Ba cred că am simțit universul oprit în loc.
Se uita și el, plângând cu ochii, cu toată fața, 
la atâta fericire a noastră,

A bătut din palme, s-a strunit la loc,
S-a învârtit și el și ne-a zis 
că pleacă să ne scrie destinul.

Când tu te-ai născut 
Am simțit ce vreau să zică
Bătrânii din bătrâni,
Femeile și tot sătucul, 
Că o mamă e o mamă.

Când tu te-ai născut, 
M-a durut, pentru că și eu m-am născut-
Am plâns pentru că și tu ai plâns-
Am țipat pentru ca mai apoi să-ți împrumut și ție țipătul meu prelung,
Am izbucnit râzând a fericire pentru că mi-au zis că ești bine, că ești de 10.

Când tu te-ai născut 
Mi-am scos tubul,
Perfuzia,
Injecția, 
Morfina
Unei vieți care
Nu mai palpita, 
Care nu mai valora.

Când tu te-ai născut
Mi-a bubuit inima .

De pe atunci …
Trăiesc.